Cea de-a treia expoziție din cadrul proiectului curatorial 3A2G4N – 3 tineri artiști pe Calea Victoriei poate fi vizitată din 6 august până la mijlocul lunii septembrie, la Galeria 1001 Arte, din Calea Victoriei 91-93. Este vorba despre expoziția lui Theodor Grigoraș – Delectatio Morosa II, care continuă un proiect curatorial complex dedicat tinerilor artiști români, realizat de Asociația 1001 ARTE și Fundația Ana pentru Cultură și Artă în parteneriat cu Primăria Municipiului București prin Centrul Cultural Expo Arte. Expoziția poate fi vizitată de marți până duminică între orele 17.00-20.00, la Galeria 1001 ARTE din Calea Victoriei 91-93, cu respectarea măsurilor de siguranță în vigoare.
”Absolvent al UNARTE în 2017, multiplu bursier al Fundației Regale Margareta a României, bursier Erasmus în Spania și Cehia, Theodor Grigoraș s-a impus repede ca unul din cei mai valoroși și prolifici artiști ai generației foarte tinere. Delectatio Morosa e o delectare a sufletului în gânduri poate mai puțin pioase, câteodată chiar clar răutăcioase, dar izvorâte și închise în propria minte, adusă din dezbaterile interminabile ale evului mediu în polarizările sociale ale bulelor virtuale secolului XXI.
Contemplarea meticuloasă a propriilor dorințe ascunse, fără nevoia de a le împlini prin acțiune, este o activitate incriminată de teologii secolului XII. Nebănuitele plăceri pe care omul le poate experimenta fără a ieși din propria minte dau însă seama de reflexivitatea lui, de capacitatea de a se distanța de propria existență. Precedentele reprezentări umane ale lui Theodor Grigoraș erau lipsite de mâini, în Delectatio Morosa II apare primul personaj ce ține un smartphone cu o mână ușor supradimensionată.
Odinioară dovadă a naturii superioare, dacă nu divine, a ființei umane, contemplarea întâlnirii cu sine este însă o acțiune în inactivitate, care nu consumă altceva decât timpul subiectului. Mai mult, privite de la înălțimea spiritului însingurat nici cele mai utile activități umane nu mai par importante.
O lume a creativității
Motorul economiei, nevoia urgentă de bunuri și servicii pare ridicol când clientul ajunge să se privească între stele. De aceea nu se potrivește într-o societate organizată pe diviziune a muncii, ultraspecializare și obligativitatea consumului.
Societatea arhaică te obliga cumva să lucrezi împreună cu ceilalți. Sau te socotea un altfel de membru al tribului (asta venea la pachet cu presupunerea unui alt tip de înțelepciune și magie). Societatea contemporană, a drepturilor individuale nu te obligă să produci, ești suprastimulat însă să consumi. Și tot arsenalul cunoașterii psihicului uman este folosit pentru asta (de la advertising la parenting).
Și în principal, ceea ce trebuie plătit este timpul. Rețele sociale, case de pariuri, industrii ale entertainmentului formează o economie a atenției umane care înflorește din nevoia de a evita întâlnirea cu propria persoană. În era marii globalizări sub mâna invizibilă a pieței libere, lumea e tot o necunoscută pentru intelectul uman. Aparatul nostru de cunoaștere se schimbă mai greu decât tehnologia. E o lume a creativității care tinde spre egalitatea de șanse sau un sistem ocult al castelor financiare? Cum se face că odată cu transformările științifice, tot 1% din populație deține marea parte a capitalului? Orice răspuns este bun atât timp cât rezolvă rapid problema (pro sau contra, terții iau block) și ne permite să ne întoarcem la nevoile stringente ale momentului.
Rațiunea a fost principala unealtă umană când problemele puse în joc erau aproape exclusiv raționale. În fața problemelor contemporane, chiar o soluție de tipul pariului lui Pascal e un eseu puțin prea lung, neesențial pentru comunitate” – Cristian Cojanu, curator.
